Al cincilea raport privind coeziunea și strategia pentru politica de coeziune după 2013 -dezbatere

Joi, 23 iunie 2011 - Bruxelles

Iosif Matula (PPE ). - Politica de coeziune reprezintă un instrument eficient pentru abordarea actualelor provocări majore cu care se confruntă regiunile Europei, precum globalizarea, schimbările climatice sau tendinţele demografice. La nivelul Uniunii au fost înregistrate progrese semnificative, dar nu suficiente în dezvoltarea echilibrată a regiunilor. De aceea, avem nevoie de o politică ambiţioasă de coeziune la dispoziţia tuturor regiunilor UE, care să reducă inegalităţile existente.

Consider că susţinerea nevoilor de convergenţă a zonelor mai puţin dezvoltate trebuie să rămână o prioritate în următoarea perioadă de programare, astfel încât să se asigure un acces echitabil la instrumentele politicii de coeziune. Vom putea pune astfel în aplicare prevederile Tratatului de la Lisabona, care subliniază că în cadrul Obiectivului 1 (convergenţă) trebuie atribuită o parte adecvată celor mai nevoiaşe regiuni, pe măsura gravităţii problemelor lor de dezvoltare.

Uniunea va putea fi competitivă în faţa concurenţei la nivel mondial numai dacă politica de coeziune poate exploata pe deplin potenţialul de dezvoltare al regiunilor zonelor urbane, dar şi al celor rurale, cu potenţialul lor endogen şi dacă va face posibilă o reacţie suficient de flexibilă la provocările şi dificultăţile identificate de Strategia Europa 2020.

În acest sens, inovarea, educaţia şi formarea, energia, mediul, ocuparea forţei de muncă, competitivitatea, calificarea şi combaterea sărăciei sunt şi trebuie să rămână parte integrantă a politicii structurale şi de coeziune. Noua politică de coeziune trebuie să implice o orientare clară înspre rezultate şi o concretizare a reformelor necesare, reducând, în acelaşi timp, constrângerile birocratice şi simplificând gestionarea fondurilor.

Provin dintr-o ţară care va depinde, mai ales în perioada 2013-2020, de modul în care vom înţelege dezvoltarea uniformă a Uniunii. Practic, fondurile alocate acum şi în următorii zece ani în România reprezintă o investiţie pe termen lung necesară pentru dezvoltarea echilibrată a întregii Uniuni Europene.

Îi felicit pe colegul Pieper şi pe toţi raportorii pentru excelentul raport prezentat.