Strategia europeană pentru dezvoltarea economică şi socială a regiunilor muntoase, a insulelor şi a regiunilor slab populate (dezbatere)

Marți, 21 septembrie 2010 -  Strasbourg

Iosif Matula (PPE ). - Dezvoltarea economică şi socială sustenabilă se realizează prin utilizarea diferitelor avantaje teritoriale. Această idee constituie un punct principal al Cărţii verzi privind coeziunea teritorială. Principiul acestei coeziuni a fost consolidat prin regulamentele privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013 şi reprezintă unul dintre obiectivele-cheie ale Uniunii Europene introdus de Tratatul de la Lisabona. Dispoziţiile articolului 174 ar trebui să se transforme în strategii de dezvoltare specifice şi în măsuri concrete având ca scop depăşirea handicapurilor şi exploatarea potenţialului regiunilor muntoase, a insulelor şi a zonelor slab populate. Faptul acesta ar putea fi realizat printr-un cadru politic european şi ar putea aduce valoare adăugată prin folosirea diferitelor avantaje locale.

Politicile de cercetare şi dezvoltare ar conduce la o mai bună valorificare a vastului potenţial natural al acestor regiuni cu efect direct, de exemplu, în domeniul energiei sustenabile şi turismului. Am putea transforma astfel specificităţile geografice în beneficii.

Un aspect important îl constituie atenţia pe care trebuie să o acordăm mişcărilor demografice. Trebuie să încurajăm politici demografice specifice destinate locuitorilor acestor zone, oferindu-le diferite facilităţi în funcţie de caracteristicile specifice arealului. Şi zonele montane defavorizate din ţara mea, cu populaţia în continuă scădere, aşteaptă măsuri de îmbunătăţire a situaţiei lor economice, astfel încât locuitorii să fie încurajaţi să rămână în aceste aşezări şi să contribuie la dezvoltarea lor.

Şi, foarte important, consider că PIB-ul trebuie să reprezinte în continuare principalul criteriu de stabilire a eligibilităţii pentru asistenţă în cadrul politicii regionale. Introducerea altor indicatori ar complica şi deregla pe termen lung însuşi procesul de dezvoltare a acestor zone şi politica de coeziune în ansamblu. Aceşti indicatori, însă, pot fi utilizaţi de statele membre la redistribuirea fondurilor între regiuni, în limitele pachetelor care le-au fost alocate chiar în favoarea zonelor menţionate.